Modificare prin pointer
Citiți un întreg în variabila x. Folosind doar pointerul p (fără să mai scrieți x), dublați valoarea, apoi afișați x.
2142Pointerii sunt variabile care primesc ca valoare adrese de memorie. Sunt mecanismul care face posibile alocarea dinamică, structurile de date înlănțuite și modificarea parametrilor unei funcții. Sunt totodată sursa celor mai frecvente erori grave dintr-un program C.
*& (adresă) și * (dereferențiere)Fiecare variabilă ocupă o zonă de memorie care are o adresă. Un pointer este o variabilă obișnuită, cu deosebirea că valoarea pe care o conține este chiar o astfel de adresă.
| Categorie | Conținut | Exemplu |
|---|---|---|
| Pointeri de date | adrese de variabile sau constante | int *p = &x; |
| Pointeri de funcții | adrese de cod executabil | int (*f)(int); |
tip * nume_variabila; int *p_i; // pointer la int float *p_f; // pointer la float int *tab_p[10]; // tablou de 10 pointeri catre intregi float **p_p; // pointer la pointer void *p_v; // pointer generic: poate primi adresa oricarui tip
| Operator | Nume | Ce face | Exemplu |
|---|---|---|---|
& | referențiere | returnează adresa unei variabile | p = &x; |
* (la declarare) | marcaj de tip | arată că variabila este pointer | int *p; |
* (în expresii) | dereferențiere | accesează valoarea de la adresa memorată | y = *p; |
int *p; steluța face parte din tip.
În *p = 7; steluța este operator și înseamnă „scrie la adresa conținută de p".
Distincția se face după context: declarație sau expresie.void * poate primi adresa oricărui tip de date,
dar nu poate fi dereferențiat direct - compilatorul nu știe câți octeți să citească.
Este necesară o conversie explicită: *(int *)p_v.Schimbați ținta pointerului și urmăriți diferența dintre p, *p
și &p. Selectați NULL pentru a vedea ce înseamnă un pointer care nu indică nimic.
Adunarea unui întreg la un pointer nu adaugă octeți, ci elemente. Compilatorul înmulțește automat cu dimensiunea tipului indicat.
| Operație | Efect real | Pentru int * (4 octeți) |
|---|---|---|
p + 1 | avansează cu 1 element | adresa crește cu 4 |
p + n | avansează cu n elemente | adresa crește cu 4·n |
p - q | numărul de elemente dintre ele | (diferența adreselor) / 4 |
p++ | trece la elementul următor | adresa crește cu 4 |
p + 1 avansează cu 1 octet pentru
char *, cu 4 pentru int * și cu 8 pentru double *.
Tipul pointerului este esențial, nu decorativ.Numele unui tablou este, în majoritatea contextelor, chiar adresa primului element. De aceea indexarea și aritmetica pointerilor sunt notații echivalente:
| Notație cu indice | Notație cu pointer | Semnificație |
|---|---|---|
v | &v[0] | adresa primului element |
v[i] | *(v + i) | elementul de pe poziția i |
&v[i] | v + i | adresa elementului i |
p[i] | *(p + i) | funcționează și pentru pointeri |
sizeof(v)
pentru int v[10] dă 40, în timp ce sizeof(p) pentru int *p
dă 4 sau 8 - dimensiunea unei adrese. În plus, numele tabloului nu poate fi modificat:
v++ este eroare, p++ este permis.În C, parametrii se transmit prin valoare: funcția primește o copie. Modificările făcute în interior se pierd la revenire. Pentru a modifica variabila originală, se transmite adresa ei.
| Mod | Sintaxă | Poate modifica originalul? | Disponibil în |
|---|---|---|---|
| Prin valoare | void f(int x) | nu | C și C++ |
| Prin pointer | void f(int *x) | da, cu *x = ... | C și C++ |
| Prin referință | void f(int &x) | da, direct cu x = ... | doar C++ |
O referință este un nume alternativ pentru o variabilă existentă. Spre deosebire de pointer, nu ocupă memorie proprie și nu are sintaxă specială la utilizare.
int x = 10; int &r = x; // r devine un alt nume pentru x r = 20; // modifica direct pe x, fara nicio steluta cout << x; // afiseaza 20
| Aspect | Pointer | Referință |
|---|---|---|
| Trebuie inițializat la declarare | nu | da, obligatoriu |
| Poate fi redirecționat spre altceva | da | nu, niciodată |
| Poate fi NULL | da | nu |
| Sintaxă la utilizare | *p | r (ca variabila obișnuită) |
| Ocupă memorie proprie | da | de regulă nu |
int *p; *p = 5; scrie la o adresă aleatoare - programul se oprește sau, mai rău,
corupe alte date. Inițializați întotdeauna: int *p = NULL;if (p != NULL) { *p = 5; }int* gresit() { int x = 5; return &x; }int *p, q; declară un pointer și un întreg obișnuit, nu doi pointeri.
Steluța se aplică fiecărei variabile separat: int *p, *q;
#include <stdio.h>
int main(void)
{
int x = 42;
int *p = &x; // p primeste adresa lui x
printf("x = %d\n", x); // 42
printf("&x = %p\n", (void*)&x);
printf("p = %p\n", (void*)p); // aceeasi adresa
printf("*p = %d\n", *p); // 42 - valoarea de la acea adresa
printf("&p = %p\n", (void*)&p); // unde este stocat pointerul insusi
*p = 100; // modifica x prin intermediul pointerului
printf("\ndupa *p = 100, x = %d\n", x); // 100
printf("sizeof(x) = %d, sizeof(p) = %d\n", (int)sizeof(x), (int)sizeof(p));
return 0;
}
#include <stdio.h>
int main(void)
{
int v[5] = {10, 20, 30, 40, 50};
int *p = v; // echivalent cu &v[0]
printf("Prin indice: ");
for (int i = 0; i < 5; i++) printf("%d ", v[i]);
printf("\nPrin pointer: ");
for (int i = 0; i < 5; i++) printf("%d ", *(p + i));
printf("\nCu incrementare: ");
p = v;
for (int i = 0; i < 5; i++) printf("%d ", *p++);
// adresele cresc din 4 in 4 octeti
printf("\n\nAdrese:\n");
for (int i = 0; i < 5; i++)
printf(" &v[%d] = %p\n", i, (void*)&v[i]);
// diferenta a doi pointeri = numarul de elemente dintre ei
int *inceput = &v[0], *sfarsit = &v[4];
printf("\nElemente intre inceput si sfarsit: %ld\n", sfarsit - inceput);
return 0;
}
#include <stdio.h>
void swapGresit(int a, int b) // primeste COPII
{
int aux = a; a = b; b = aux; // schimba doar copiile
}
void swapCorect(int *a, int *b) // primeste ADRESE
{
int aux = *a; *a = *b; *b = aux;
}
int main(void)
{
int x = 1, y = 2;
swapGresit(x, y);
printf("Dupa swapGresit: x=%d y=%d\n", x, y); // 1 2 - neschimbate
swapCorect(&x, &y);
printf("Dupa swapCorect: x=%d y=%d\n", x, y); // 2 1 - schimbate
return 0;
}
#include <iostream>
using namespace std;
void swapRef(int &a, int &b) // referinte: sintaxa curata
{
int aux = a; a = b; b = aux; // fara steluta
}
void adaugaLa(int &valoare, int cat)
{
valoare += cat;
}
int main()
{
int x = 1, y = 2;
swapRef(x, y);
cout << "x=" << x << " y=" << y << endl; // 2 1
adaugaLa(x, 10);
cout << "x dupa adaugare = " << x << endl; // 12
// o referinta nu poate fi redirectata
int a = 5, b = 9;
int &r = a;
r = b; // ATENTIE: copiaza valoarea lui b in a,
// NU face ca r sa se refere la b
cout << "a=" << a << " b=" << b << endl; // 9 9
return 0;
}
Aici modul Pas cu pas face diferența: panoul din dreapta afișează adresa fiecărei variabile și, pentru pointeri, către ce anume arată în acel moment.
p din panoul din dreapta: adresa crește cu 8 (adică 2 × 4 octeți), iar eticheta din dreapta se schimbă din v[0] în v[2].Aici scrieți voi codul. Butonul ✓ Verifică rulează programul pe mai multe seturi de date și vă arată imediat unde diferă rezultatul. La final trimiteți traseul ales, iar profesorul îl notează automat.
Fiecare exercițiu are programul deja început, iar comentariile vă spun ce mai trebuie adăugat. Scrieți codul, apăsați ✓ Verifică și citiți ce spune fiecare test picat. Dacă v-ați blocat, deschideți câte un indiciu. Puteți afișa și mesaje pentru utilizator (de tipul Introduceti n:), testul se uită la ce afișați la final.
Citiți un întreg în variabila x. Folosind doar pointerul p (fără să mai scrieți x), dublați valoarea, apoi afișați x.
2142Completați funcția schimba, care primește adresele a două variabile și le interschimbă valorile. Programul citește a b și le afișează după apel.
1 22 1Citiți n și n numere întregi. Calculați suma folosind un pointer care se deplasează prin vector (p++), nu indici.
4
1 2 3 410Completați funcția minmax, care întoarce prin doi pointeri minimul și maximul unui vector. Programul afișează min max.
5
3 -1 8 0 2-1 8Citiți un cuvânt și afișați lungimea lui, fără strlen: avansați un pointer până la caracterul '\0'.
programare10Problemele pornesc de la un main gol. Formatul ieșirii trebuie respectat exact (spațiile și rândurile noi nu contează, dacă enunțul nu spune altfel), deci nu afișați mesaje pentru utilizator. Testele vizibile acoperă doar cazurile simple; la notare se rulează și teste ascunse, alese să prindă cazurile limită.
Citiți n (1 ≤ n ≤ 1000) și n întregi. Inversați vectorul pe loc (fără un al doilea vector), cu doi pointeri care pornesc de la capete și se apropie, apoi afișați-l.
5
1 2 3 4 55 4 3 2 1Citiți n (1 ≤ n ≤ 1000), n întregi și un număr k (0 ≤ k ≤ 109). Rotiți vectorul la stânga cu k poziții și afișați-l.
5
1 2 3 4 5
23 4 5 1 2Citiți un rând de text (cel mult 300 de caractere), cu cuvinte despărțite prin spații. Afișați cel mai lung cuvânt și lungimea lui; la egalitate, primul.
Ana are mere frumoasefrumoase 8În C++, scrieți funcția void ordoneaza(int &a, int &b, int &c), care rearanjează cele trei valori crescător. Programul citește trei întregi, apelează funcția și le afișează cu cout.
3 1 21 2 3sizeof pentru un int, un double și pointerii către ele.*(p+i) și cu *p++.sizeof(tip).int (*operatii[4])(int, int)) care permite selectarea operației aritmetice dintr-un meniu.