Suma și maximul
Pe primul rând este n (1 ≤ n ≤ 100), apoi n numere întregi. Afișați suma lor și cel mai mare dintre ele.
5
3 9 -2 7 118 9Un tablou este o colecție de date de același tip, plasate într-o zonă contiguă de memorie. Prin folosirea unui singur nume și a unui indice se pot stoca și prelucra oricâte valori - limita este dată doar de memoria disponibilă.
tip_element nume_tablou [dim_1][dim_2]...[dim_N]; float vect1[5]; // 5 elemente float -> 5 * sizeof(float) octeti int dimensiuni[4][12]; // 4 * 12 = 48 elemente int
Dimensiunile trebuie să fie constante întregi cunoscute la compilare. Zona de memorie rezervată
conține dim_1 × dim_2 × ... × dim_N elemente de tipul specificat.
| Formă de inițializare | Efect |
|---|---|
int v[5] = {1, 2, 3, 4, 5}; | toate elementele primesc valori explicite |
int v[5] = {1, 2}; | primele două primesc valori, restul devin 0 |
int v[5] = {0}; | tot tabloul este pus pe zero |
int v[] = {1, 2, 3}; | dimensiunea este dedusă automat: 3 |
int v[5]; | valori nedefinite - conține „gunoi" din memorie |
int v[5] are elementele
v[0], v[1], v[2], v[3], v[4].
Elementul v[5] nu există, deși compilatorul acceptă scrierea lui.Elementele sunt plasate la adrese succesive. Adresa unui element se calculează astfel:
v este echivalent cu &v[0].| Expresie | Semnificație | Exemplu pentru int v[4] |
|---|---|---|
sizeof(v) | dimensiunea totală a tabloului | 16 octeți |
sizeof(v[0]) | dimensiunea unui element | 4 octeți |
sizeof(v)/sizeof(v[0]) | numărul de elemente | 4 |
v | adresa primului element | &v[0] |
Schimbați indicele și urmăriți ce element este accesat și la ce adresă se află. Încercați indici negativi sau mai mari decât dimensiunea, ca să vedeți ce înseamnă ieșirea din limite.
v[10] pentru un tablou
de 6 elemente suprascrie memoria altor variabile, producând erori care se manifestă mult mai târziu,
în cu totul altă parte a programului. Este cea mai frecventă cauză a defectelor grave de securitate.O matrice se declară cu două dimensiuni și se memorează pe linii (row-major): toate elementele primei linii, apoi ale celei de-a doua ș.a.m.d.
int m[3][4]; linia 0: m[0][0] m[0][1] m[0][2] m[0][3] linia 1: m[1][0] m[1][1] m[1][2] m[1][3] linia 2: m[2][0] m[2][1] m[2][2] m[2][3] in memorie, consecutiv: [0][0] [0][1] [0][2] [0][3] [1][0] [1][1] ... [2][3] adresa: &m[i][j] = baza + (i * 4 + j) * sizeof(int)
for i { for j }) accesează adrese consecutive și folosește eficient memoria cache.
Parcurgerea pe coloane sare din 4 în 4 elemente și poate fi sensibil mai lentă pentru matrice mari.În C nu există un tip dedicat pentru șiruri: acestea sunt tablouri de char, terminate
obligatoriu cu caracterul nul '\0'.
char s[] = "abc";
indice: 0 1 2 3
valoare: 'a' 'b' 'c' '\0'
^ ^
primul caracter terminator adaugat automat
sizeof(s) = 4 (include terminatorul)
strlen(s) = 3 (numara pana la terminator)
Funcție (string.h) | Rol | Atenție |
|---|---|---|
strlen(s) | lungimea, fără terminator | parcurge tot șirul de fiecare dată |
strcpy(d, s) | copiază s în d | nu verifică dimensiunea lui d |
strncpy(d, s, n) | copiază cel mult n caractere | poate să nu adauge terminatorul |
strcat(d, s) | concatenează s la sfârșitul lui d | d trebuie să aibă spațiu suficient |
strcmp(a, b) | compară lexicografic | returnează 0 la egalitate, nu 1 |
if (s1 == s2) compară adresele, nu conținutul.
Pentru conținut se folosește if (strcmp(s1, s2) == 0).| Algoritm | Cerință | Complexitate |
|---|---|---|
| Căutare secvențială | niciuna | O(n) |
| Căutare binară | tabloul trebuie sortat | O(log n) |
| Sortare prin interschimbare (bubble) | niciuna | O(n²) |
| Sortare prin selecție | niciuna | O(n²) |
#include <stdio.h>
#define DIM_MAX 100
int main(void)
{
int v[DIM_MAX], n;
int suma = 0, minim, maxim;
printf("Numarul de elemente (max %d): ", DIM_MAX);
scanf("%d", &n);
if (n <= 0 || n > DIM_MAX) {
printf("Dimensiune invalida\n");
return 1;
}
for (int i = 0; i < n; i++) {
printf("v[%d] = ", i);
scanf("%d", &v[i]);
}
minim = maxim = v[0]; // pornim de la primul element
for (int i = 0; i < n; i++) {
suma += v[i];
if (v[i] < minim) minim = v[i];
if (v[i] > maxim) maxim = v[i];
}
printf("\nSuma = %d\n", suma);
printf("Media = %.3f\n", (double)suma / n);
printf("Minim = %d\n", minim);
printf("Maxim = %d\n", maxim);
return 0;
}
#include <stdio.h>
int main(void)
{
int v[] = {29, 10, 14, 37, 13, 5};
int n = sizeof(v) / sizeof(v[0]); // numarul de elemente, calculat automat
printf("Initial: ");
for (int i = 0; i < n; i++) printf("%d ", v[i]);
printf("\n");
for (int i = 0; i < n - 1; i++) {
int schimbat = 0; // optimizare: detecteaza vectorul deja sortat
for (int j = 0; j < n - 1 - i; j++) {
if (v[j] > v[j + 1]) {
int aux = v[j];
v[j] = v[j + 1];
v[j + 1] = aux;
schimbat = 1;
}
}
if (!schimbat) break; // nicio interschimbare -> gata
}
printf("Sortat: ");
for (int i = 0; i < n; i++) printf("%d ", v[i]);
printf("\n");
return 0;
}
#include <stdio.h>
#define N 3
int main(void)
{
int m[N][N] = {
{1, 2, 3},
{4, 5, 6},
{7, 8, 9}
};
int sumaDiag = 0;
printf("Matricea:\n");
for (int i = 0; i < N; i++) {
for (int j = 0; j < N; j++)
printf("%4d", m[i][j]);
printf("\n");
}
// suma diagonalei principale: elementele cu i == j
for (int i = 0; i < N; i++)
sumaDiag += m[i][i];
printf("\nSuma diagonalei principale = %d\n", sumaDiag);
// transpusa: se schimba liniile cu coloanele
printf("\nTranspusa:\n");
for (int i = 0; i < N; i++) {
for (int j = 0; j < N; j++)
printf("%4d", m[j][i]);
printf("\n");
}
return 0;
}
#include <stdio.h>
#include <string.h>
int main(void)
{
char text[100];
printf("Introduceti un cuvant: ");
fgets(text, sizeof(text), stdin);
text[strcspn(text, "\n")] = '\0'; // elimina linia noua
printf("Lungime (strlen) = %d\n", (int)strlen(text));
printf("Spatiu ocupat = %d octeti\n", (int)sizeof(text));
// inversarea sirului, pe loc
int n = strlen(text);
for (int i = 0; i < n / 2; i++) {
char aux = text[i];
text[i] = text[n - 1 - i];
text[n - 1 - i] = aux;
}
printf("Inversat = %s\n", text);
// verificare palindrom
int palindrom = 1;
for (int i = 0; i < n / 2; i++)
if (text[i] != text[n - 1 - i]) { palindrom = 0; break; }
printf("Este palindrom? %s\n", palindrom ? "DA" : "NU");
return 0;
}
Tabloul este o zonă continuă de memorie. În modul Pas cu pas, panoul din dreapta arată tot conținutul tabloului după fiecare instrucțiune - inclusiv dacă scrieți în afara lui.
i < n în i <= n și rulați: motorul vă avertizează că ați ieșit din tablou. Un compilator obișnuit nu v-ar spune nimic, iar programul ar folosi o valoare întâmplătoare din memorie.Aici scrieți voi codul. Butonul ✓ Verifică rulează programul pe mai multe seturi de date și vă arată imediat unde diferă rezultatul. La final trimiteți traseul ales, iar profesorul îl notează automat.
Fiecare exercițiu are programul deja început, iar comentariile vă spun ce mai trebuie adăugat. Scrieți codul, apăsați ✓ Verifică și citiți ce spune fiecare test picat. Dacă v-ați blocat, deschideți câte un indiciu. Puteți afișa și mesaje pentru utilizator (de tipul Introduceti n:), testul se uită la ce afișați la final.
Pe primul rând este n (1 ≤ n ≤ 100), apoi n numere întregi. Afișați suma lor și cel mai mare dintre ele.
5
3 9 -2 7 118 9Citiți n și apoi n numere întregi. Afișați-le în ordine inversă, pe un rând.
4
1 2 3 44 3 2 1Citiți n și apoi n numere întregi. Afișați câte dintre ele sunt pare.
5
1 2 3 4 63Citiți n, apoi n numere întregi, apoi o valoare x. Afișați poziția (indicele, de la 0) primei apariții a lui x, sau -1 dacă x nu apare.
5
4 8 15 16 23
152Citiți un cuvânt (fără spații, cel mult 100 de litere mici). Afișați da dacă se citește la fel de la stânga la dreapta și invers, altfel nu.
cojocdaProblemele pornesc de la un main gol. Formatul ieșirii trebuie respectat exact (spațiile și rândurile noi nu contează, dacă enunțul nu spune altfel), deci nu afișați mesaje pentru utilizator. Testele vizibile acoperă doar cazurile simple; la notare se rulează și teste ascunse, alese să prindă cazurile limită.
Citiți n (1 ≤ n ≤ 1000) și n numere întregi. Afișați-le în ordine crescătoare, pe un rând. Implementați voi sortarea (fără qsort).
5
5 3 9 1 31 3 3 5 9Citiți n (1 ≤ n ≤ 1000) și n numere întregi. Afișați valorile distincte, în ordinea primei apariții, și apoi, pe rândul următor, câte valori distincte sunt.
7
3 1 3 2 1 5 33 1 2 5
4Citiți n (1 ≤ n ≤ 20) și o matrice pătratică n × n de întregi. Afișați pe primul rând suma diagonalei principale și suma diagonalei secundare, apoi matricea transpusă, câte un rând pe linie.
2
1 2
3 45 5
1 3
2 4Citiți un rând de text. Ignorând diferența dintre litere mari și mici, afișați fiecare literă care apare, în ordine alfabetică, împreună cu numărul de apariții, câte o pereche pe rând (literele se afișează mici). Celelalte caractere se ignoră.
Ana are merea 3
e 3
m 1
n 1
r 2sizeof(tip).sizeof(v)/sizeof(v[0]) și verificați rezultatul.clock() din
<time.h>.