LABORATORUL 05

Instrucțiuni (1) - algoritmi și structuri de decizie

Durată: 2 ore Limbaj: C / C++ Precedent: Laboratorul 4 PDF îndrumar EN English version

Un program este transpunerea unui algoritm. Înainte de a scrie cod, problema trebuie descrisă ca o succesiune ordonată de pași. Această lucrare tratează reprezentarea algoritmilor și prima categorie de instrucțiuni care schimbă ordinea execuției: cele de decizie.

1Obiectivele lucrării

  • Descrierea unui algoritm prin schemă logică și prin pseudocod
  • Distingerea instrucțiunilor expresie de cele compuse
  • Utilizarea corectă a instrucțiunilor if și if-else
  • Rezolvarea ambiguității else prin folosirea acoladelor
  • Aplicarea instrucțiunii switch și înțelegerea rolului lui break

2Algoritmi și moduri de reprezentare

Algoritmul este o succesiune finită de acțiuni care, aplicate datelor de intrare, conduc la rezultatul dorit. Descrierea lui este o etapă intermediară între formularea matematică și programul scris într-un limbaj concret.

MetodăAvantajeDezavantaje
Limbaj naturalnu necesită pregătire specialăambiguu la probleme complexe
Schemă logicăvizual clară, ușor de urmăritdevine greu de desenat pentru algoritmi mari
Pseudocodconcis, apropiat de codul finalnu este standardizat
Tabele de decizieideal pentru multe alternative combinatenepotrivit pentru algoritmi secvențiali

3Simboluri în schemele logice

START / STOP terminator citește / scrie intrare-ieșire x = a + b prelucrare a > b ? decizie Blocurile se leagă prin segmente orientate; din blocul de decizie pleacă două ramuri, marcate DA și NU. Exemplu: START → citește a, b → a > b ? → (DA) scrie a / (NU) scrie b → STOP
Fig. 1 - Simbolurile de bază folosite în schemele logice

4Tipuri de instrucțiuni

TipFormăObservații
Instrucțiune expresieexpresie;orice expresie urmată de ; devine instrucțiune
Instrucțiune vidă;nu face nimic; utilă acolo unde sintaxa cere o instrucțiune
Instrucțiune compusă (bloc){ ... }grupează mai multe instrucțiuni; poate conține declarații locale
Instrucțiuni de decizieif, if-else, switchaleg o ramură de execuție
Instrucțiuni repetitivewhile, do-while, fortratate în Laboratorul 6
Instrucțiuni de saltbreak, continue, return, gotoîntrerup fluxul normal
Blocul creează un domeniu nouVariabilele declarate între acolade există doar în interiorul blocului. La ieșire sunt distruse, iar numele lor devine din nou disponibil.

5Instrucțiunea if

forme sintactice
if (expresie)
    instructiune;                  // forma simpla

if (expresie)
    instructiune_1;
else
    instructiune_2;                // forma cu alternativa

if (expresie_1) {
    ...
} else if (expresie_2) {
    ...
} else {
    ...                            // alternative in cascada
}
Ce înseamnă „adevărat" în CExpresia din if nu trebuie să fie neapărat o comparație. Orice valoare nenulă este considerată adevărată, iar zero este fals. De aceea if (n) este echivalent cu if (n != 0).

6Simulator de decizie

Urmăriți pas cu pas cum se evaluează condițiile într-o cascadă if-else if și de ce ordinea testelor contează.

Clasificarea unei note - cascadă de decizii
De ce funcționează cascadaTestul nota < 9 pare să accepte și note sub 5, dar acele cazuri au fost deja tratate de condițiile anterioare. Într-o cascadă, fiecare ramură presupune implicit că toate cele de dinaintea ei au fost false.

7Instrucțiunea switch

sintaxă generală
switch (expresie) {
    case c1:
        instructiuni;
        break;
    case c2:
        instructiuni;
        break;
    default:
        instructiuni;
}
AspectRegulă
Tipul expresieitrebuie să fie întreg sau caracter - nu float, nu șir
Etichetele casetrebuie să fie constante, distincte între ele
breakoprește execuția; fără el se continuă în cazul următor
defaultopțional; se execută dacă niciun caz nu se potrivește
Căderea în cascadă (fall-through)Absența lui break face ca execuția să continue în cazurile următoare, indiferent de valoarea lor. Uneori este intenționat - pentru a grupa mai multe valori care primesc același tratament - dar cel mai des este o omisiune.

8Erori frecvente

1. Punct și virgulă după if if (a > b); este sintactic corect: corpul lui if devine instrucțiunea vidă, iar blocul următor se execută întotdeauna. Compilatorul nu semnalează nimic.
2. Ambiguitatea else Un else se asociază întotdeauna cu cel mai apropiat if neasociat, indiferent de indentare. Indentarea înșeală ochiul, nu compilatorul. Folosiți acolade mereu.
3. Compararea numerelor reale cu == if (0.1 + 0.2 == 0.3) este fals, din cauza reprezentării binare aproximative. Corect: if (fabs(a - b) < 1e-9).
4. Atribuire în loc de comparație if (x = 0) atribuie și dă fals mereu; if (x = 5) atribuie și dă adevărat mereu. Unii programatori scriu if (5 == x) tocmai pentru ca greșeala să devină eroare de compilare.

9Cod sursă

ecuatie.c - rezolvarea ecuației de gradul II
#include <stdio.h>
#include <math.h>

int main(void)
{
    double a, b, c, delta, x1, x2;

    printf("Coeficientii a, b, c: ");
    scanf("%lf %lf %lf", &a, &b, &c);

    if (a == 0) {
        if (b == 0) {
            if (c == 0) printf("Identitate: orice x este solutie\n");
            else        printf("Ecuatie imposibila\n");
        } else {
            printf("Ecuatie de gradul I: x = %.4f\n", -c / b);
        }
    } else {
        delta = b * b - 4 * a * c;

        if (delta > 0) {
            x1 = (-b + sqrt(delta)) / (2 * a);
            x2 = (-b - sqrt(delta)) / (2 * a);
            printf("Doua radacini reale: %.4f si %.4f\n", x1, x2);
        } else if (delta == 0) {
            printf("Radacina dubla: %.4f\n", -b / (2 * a));
        } else {
            printf("Radacini complexe: %.4f +/- %.4fi\n",
                   -b / (2 * a), sqrt(-delta) / (2 * a));
        }
    }
    return 0;
}
calculator.c - switch cu grupare de cazuri
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    double a, b;
    char op;

    printf("Expresie (ex: 12 * 4): ");
    scanf("%lf %c %lf", &a, &op, &b);

    switch (op) {
        case '+':
            printf("%.2f\n", a + b);
            break;
        case '-':
            printf("%.2f\n", a - b);
            break;
        case '*':
        case 'x':                       // grupare intentionata: * si x fac acelasi lucru
        case 'X':
            printf("%.2f\n", a * b);
            break;
        case '/':
            if (b == 0) printf("Impartire la zero!\n");
            else        printf("%.2f\n", a / b);
            break;
        default:
            printf("Operator necunoscut: %c\n", op);
    }
    return 0;
}
ambiguitate.c - de ce sunt necesare acoladele
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int a = 1, b = 2;

    // GRESIT: indentarea sugereaza altceva decat face compilatorul
    if (a > 0)
        if (b > 5)
            printf("b mare\n");
    else                                // se leaga de AL DOILEA if, nu de primul!
        printf("Aici NU inseamna a <= 0\n");

    // CORECT: acoladele elimina orice ambiguitate
    if (a > 0) {
        if (b > 5) {
            printf("b mare\n");
        }
    } else {
        printf("a <= 0\n");
    }
    return 0;
}

10Atelier de cod

Deciziile se înțeleg cel mai bine urmărindu-le pas cu pas. Rulați programele, apoi schimbați datele de intrare ca să forțați fiecare ramură.

Ecuația de gradul al II-lea - toate cazurile
#include <stdio.h>
#include <math.h>

int main(void)
{
    double a, b, c, delta;

    printf("Coeficientii a, b, c: ");
    scanf("%lf %lf %lf", &a, &b, &c);

    if (a == 0) {
        if (b == 0) printf("Nu este ecuatie de gradul II\n");
        else        printf("Gradul I: x = %.4f\n", -c / b);
    } else {
        delta = b * b - 4 * a * c;
        if (delta > 0) {
            printf("Doua radacini: %.4f si %.4f\n",
                   (-b + sqrt(delta)) / (2 * a),
                   (-b - sqrt(delta)) / (2 * a));
        } else if (delta == 0) {
            printf("Radacina dubla: %.4f\n", -b / (2 * a));
        } else {
            printf("Radacini complexe\n");
        }
    }
    return 0;
}
De încercatSchimbați datele de intrare în 1 -4 4 (rădăcină dublă), apoi în 1 1 5 (rădăcini complexe) și în 0 2 6 (gradul I). Fiecare set de valori duce execuția pe altă ramură.
switch - exercițiu cu zilele lunii
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int luna, zile = 0;

    printf("Luna (1-12): ");
    scanf("%d", &luna);

    switch (luna) {
        case 1: case 3: case 5: case 7:
        case 8: case 10: case 12:
            zile = 31;
            break;

        /* Completati cazurile pentru lunile de 30 de zile (4, 6, 9, 11)
           si pentru februarie (28). Adaugati si un default care sa
           afiseze "Luna invalida". */
    }

    if (zile > 0) printf("Luna %d are %d zile\n", luna, zile);
    return 0;
}

11Exerciții cu verificare automată

Aici scrieți voi codul. Butonul ✓ Verifică rulează programul pe mai multe seturi de date și vă arată imediat unde diferă rezultatul. La final trimiteți traseul ales, iar profesorul îl notează automat.

Fiecare exercițiu are programul deja început, iar comentariile vă spun ce mai trebuie adăugat. Scrieți codul, apăsați ✓ Verifică și citiți ce spune fiecare test picat. Dacă v-ați blocat, deschideți câte un indiciu. Puteți afișa și mesaje pentru utilizator (de tipul Introduceti n:), testul se uită la ce afișați la final.

P1

Par sau impar

Citiți un număr întreg n. Afișați par dacă n este par și impar în caz contrar.

intrare4
ieșirepar
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int n;
    scanf("%d", &n);

    /* Pasul 1: scrieți un if care verifică dacă n se împarte exact la 2.
                Restul împărțirii lui n la 2 se scrie n % 2.
       Pasul 2: pe ramura „adevărat” afișați "par",
                pe ramura else afișați "impar". */

    return 0;
}
P2

Maximul a două numere

Citiți două numere întregi a și b. Afișați valoarea mai mare dintre ele.

intrare3 8
ieșire8
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int a, b;
    scanf("%d %d", &a, &b);

    /* Comparați a cu b. Dacă a este mai mare, afișați a.
       Altfel, afișați b. Pentru un întreg folosiți printf("%d\n", ...); */

    return 0;
}
P3

Semnul unui număr

Citiți un număr întreg x. Afișați pozitiv, negativ sau zero.

intrare5
ieșirepozitiv
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int x;
    scanf("%d", &x);

    /* Sunt TREI cazuri, deci un singur if-else nu ajunge.
       Folosiți forma:
           if (...)       { ... }
           else if (...)  { ... }
           else           { ... }                                  */

    return 0;
}
P4

Promovat sau restant

Citiți o notă (număr întreg). Dacă nota nu este între 1 și 10, afișați nota invalida. Altfel afișați promovat pentru o notă de cel puțin 5 și restant pentru una mai mică.

intrare7
ieșirepromovat
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int nota;
    scanf("%d", &nota);

    /* 1. Mai întâi tratați nota invalidă: mai mică decât 1 SAU mai mare decât 10.
          „SAU” se scrie || în C.
       2. Apoi, cu else if, verificați dacă nota >= 5.
       3. Ce rămâne este „restant”. */

    return 0;
}
P5

Maximul a trei numere

Citiți trei numere întregi a, b, c. Afișați cel mai mare dintre ele.

intrare1 2 3
ieșire3
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int a, b, c, max;
    scanf("%d %d %d", &a, &b, &c);

    /* Idee simplă: presupuneți că primul e cel mai mare (max = a),
       apoi comparați max cu b și cu c și actualizați-l dacă e cazul. */

    printf("%d\n", max);
    return 0;
}
P6

Calculator cu switch

Citiți o expresie de forma a op b, unde a și b sunt întregi, iar op este unul dintre caracterele + - * / %. Afișați rezultatul (împărțirea este întreagă). La împărțire sau rest cu b = 0 afișați impartire la zero, iar pentru alt caracter afișați operator necunoscut.

intrare7 + 2
ieșire9
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int a, b;
    char op;
    scanf("%d %c %d", &a, &op, &b);

    switch (op) {
        case '+':
            printf("%d\n", a + b);
            break;

        /* Adăugați cazurile pentru '-', '*', '/' și '%'.
           La '/' și '%' verificați întâi dacă b este 0.
           Nu uitați break-ul de la finalul fiecărui caz!
           Ce nu se potrivește cu niciun caz ajunge la default. */
    }
    return 0;
}

Problemele pornesc de la un main gol. Formatul ieșirii trebuie respectat exact (spațiile și rândurile noi nu contează, dacă enunțul nu spune altfel), deci nu afișați mesaje pentru utilizator. Testele vizibile acoperă doar cazurile simple; la notare se rulează și teste ascunse, alese să prindă cazurile limită.

A1

An bisect

Citiți un an an (întreg pozitiv). Afișați bisect sau nebisect. Un an este bisect dacă se împarte la 4, cu excepția anilor seculari, care sunt bisecți doar dacă se împart la 400.

intrare2024
ieșirebisect
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}
A2

Clasificarea triunghiului

Citiți trei numere întregi, laturile unui posibil triunghi (fiecare cel mult 100000 în valoare absolută). Dacă nu formează un triunghi nedegenerat, afișați nu este triunghi. Altfel afișați tipul (echilateral, isoscel sau oarecare), urmat de cuvântul dreptunghic dacă triunghiul are un unghi drept. Exemplu: pentru 3 4 5 se afișează oarecare dreptunghic.

intrare3 4 5
ieșireoarecare dreptunghic
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}
A3

Ziua următoare

Citiți o dată validă sub forma zi luna an. Afișați data zilei următoare în formatul zz.ll.aaaa (cu zerouri în față). Folosiți switch pentru numărul de zile al lunii.

intrare15 3 2026
ieșire16.03.2026
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}
A4

Ecuația de gradul al II-lea, completă

Citiți coeficienții reali a b c ai ecuației ax² + bx + c = 0 și afișați, cu două zecimale:

  • x1 = … x2 = … pentru două rădăcini reale distincte, cu x1 < x2;
  • x = … pentru o singură rădăcină (rădăcină dublă sau ecuație de gradul I);
  • x1 = p - qi x2 = p + qi pentru rădăcini complexe, cu q > 0;
  • nicio solutie sau infinitate de solutii când a = b = 0.
intrare1 -3 2
ieșirex1 = 1.00 x2 = 2.00
#include <stdio.h>
#include <math.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}
A5

Ziua săptămânii, cu validare

Citiți o dată zi luna an (an între 1600 și 2400). Dacă data nu există, afișați data invalida. Altfel afișați ziua săptămânii, fără diacritice: luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata, duminica. Puteți folosi congruența lui Zeller.

intrare15 10 2026
ieșirejoi
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}

12Sarcini de lucru

  • Desenați schema logică pentru determinarea maximului dintre trei numere, apoi implementați-o.
  • Scrieți programul complet de rezolvare a ecuației de gradul II, tratând toate cazurile particulare.
  • Implementați un calculator cu switch, care tratează și împărțirea la zero.
  • Reproduceți eroarea cu ; după if și explicați comportamentul observat.
  • Rulați exemplul cu ambiguitatea else și verificați de care if se leagă.
  • Testați if (0.1 + 0.2 == 0.3) și corectați comparația folosind o toleranță.
  • Scrieți un program care afișează numărul de zile dintr-o lună, folosind switch cu grupare de cazuri.

13Aplicație de aprofundare

ExtindereScrieți un program care determină ziua săptămânii pentru o dată calendaristică introdusă de utilizator, folosind congruența lui Zeller. Validați data (lună între 1 și 12, zi validă pentru luna respectivă, ținând cont de anii bisecți) și afișați un mesaj clar de eroare pentru fiecare situație nevalidă. Folosiți switch pentru afișarea numelui zilei.

14Întrebări de verificare

15Resurse