Par sau impar
Citiți un număr întreg n. Afișați par dacă n este par și impar în caz contrar.
4parUn program este transpunerea unui algoritm. Înainte de a scrie cod, problema trebuie descrisă ca o succesiune ordonată de pași. Această lucrare tratează reprezentarea algoritmilor și prima categorie de instrucțiuni care schimbă ordinea execuției: cele de decizie.
if și if-elseelse prin folosirea acoladelorswitch și înțelegerea rolului lui breakAlgoritmul este o succesiune finită de acțiuni care, aplicate datelor de intrare, conduc la rezultatul dorit. Descrierea lui este o etapă intermediară între formularea matematică și programul scris într-un limbaj concret.
| Metodă | Avantaje | Dezavantaje |
|---|---|---|
| Limbaj natural | nu necesită pregătire specială | ambiguu la probleme complexe |
| Schemă logică | vizual clară, ușor de urmărit | devine greu de desenat pentru algoritmi mari |
| Pseudocod | concis, apropiat de codul final | nu este standardizat |
| Tabele de decizie | ideal pentru multe alternative combinate | nepotrivit pentru algoritmi secvențiali |
| Tip | Formă | Observații |
|---|---|---|
| Instrucțiune expresie | expresie; | orice expresie urmată de ; devine instrucțiune |
| Instrucțiune vidă | ; | nu face nimic; utilă acolo unde sintaxa cere o instrucțiune |
| Instrucțiune compusă (bloc) | { ... } | grupează mai multe instrucțiuni; poate conține declarații locale |
| Instrucțiuni de decizie | if, if-else, switch | aleg o ramură de execuție |
| Instrucțiuni repetitive | while, do-while, for | tratate în Laboratorul 6 |
| Instrucțiuni de salt | break, continue, return, goto | întrerup fluxul normal |
if (expresie)
instructiune; // forma simpla
if (expresie)
instructiune_1;
else
instructiune_2; // forma cu alternativa
if (expresie_1) {
...
} else if (expresie_2) {
...
} else {
... // alternative in cascada
}
if nu trebuie să fie
neapărat o comparație. Orice valoare nenulă este considerată adevărată, iar zero este fals.
De aceea if (n) este echivalent cu if (n != 0).Urmăriți pas cu pas cum se evaluează condițiile într-o cascadă if-else if
și de ce ordinea testelor contează.
nota < 9 pare să accepte și
note sub 5, dar acele cazuri au fost deja tratate de condițiile anterioare. Într-o cascadă,
fiecare ramură presupune implicit că toate cele de dinaintea ei au fost false.
switch (expresie) {
case c1:
instructiuni;
break;
case c2:
instructiuni;
break;
default:
instructiuni;
}
| Aspect | Regulă |
|---|---|
| Tipul expresiei | trebuie să fie întreg sau caracter - nu float, nu șir |
Etichetele case | trebuie să fie constante, distincte între ele |
break | oprește execuția; fără el se continuă în cazul următor |
default | opțional; se execută dacă niciun caz nu se potrivește |
break face ca execuția
să continue în cazurile următoare, indiferent de valoarea lor. Uneori este intenționat - pentru a grupa
mai multe valori care primesc același tratament - dar cel mai des este o omisiune.if (a > b); este sintactic corect: corpul lui if devine instrucțiunea vidă,
iar blocul următor se execută întotdeauna. Compilatorul nu semnalează nimic.else se asociază întotdeauna cu cel mai apropiat if neasociat,
indiferent de indentare. Indentarea înșeală ochiul, nu compilatorul. Folosiți acolade mereu.if (0.1 + 0.2 == 0.3) este fals, din cauza reprezentării binare aproximative.
Corect: if (fabs(a - b) < 1e-9).if (x = 0) atribuie și dă fals mereu; if (x = 5) atribuie și dă adevărat mereu.
Unii programatori scriu if (5 == x) tocmai pentru ca greșeala să devină eroare de compilare.
#include <stdio.h>
#include <math.h>
int main(void)
{
double a, b, c, delta, x1, x2;
printf("Coeficientii a, b, c: ");
scanf("%lf %lf %lf", &a, &b, &c);
if (a == 0) {
if (b == 0) {
if (c == 0) printf("Identitate: orice x este solutie\n");
else printf("Ecuatie imposibila\n");
} else {
printf("Ecuatie de gradul I: x = %.4f\n", -c / b);
}
} else {
delta = b * b - 4 * a * c;
if (delta > 0) {
x1 = (-b + sqrt(delta)) / (2 * a);
x2 = (-b - sqrt(delta)) / (2 * a);
printf("Doua radacini reale: %.4f si %.4f\n", x1, x2);
} else if (delta == 0) {
printf("Radacina dubla: %.4f\n", -b / (2 * a));
} else {
printf("Radacini complexe: %.4f +/- %.4fi\n",
-b / (2 * a), sqrt(-delta) / (2 * a));
}
}
return 0;
}
#include <stdio.h>
int main(void)
{
double a, b;
char op;
printf("Expresie (ex: 12 * 4): ");
scanf("%lf %c %lf", &a, &op, &b);
switch (op) {
case '+':
printf("%.2f\n", a + b);
break;
case '-':
printf("%.2f\n", a - b);
break;
case '*':
case 'x': // grupare intentionata: * si x fac acelasi lucru
case 'X':
printf("%.2f\n", a * b);
break;
case '/':
if (b == 0) printf("Impartire la zero!\n");
else printf("%.2f\n", a / b);
break;
default:
printf("Operator necunoscut: %c\n", op);
}
return 0;
}
#include <stdio.h>
int main(void)
{
int a = 1, b = 2;
// GRESIT: indentarea sugereaza altceva decat face compilatorul
if (a > 0)
if (b > 5)
printf("b mare\n");
else // se leaga de AL DOILEA if, nu de primul!
printf("Aici NU inseamna a <= 0\n");
// CORECT: acoladele elimina orice ambiguitate
if (a > 0) {
if (b > 5) {
printf("b mare\n");
}
} else {
printf("a <= 0\n");
}
return 0;
}
Deciziile se înțeleg cel mai bine urmărindu-le pas cu pas. Rulați programele, apoi schimbați datele de intrare ca să forțați fiecare ramură.
1 -4 4 (rădăcină dublă), apoi în 1 1 5 (rădăcini complexe) și în 0 2 6 (gradul I). Fiecare set de valori duce execuția pe altă ramură.Aici scrieți voi codul. Butonul ✓ Verifică rulează programul pe mai multe seturi de date și vă arată imediat unde diferă rezultatul. La final trimiteți traseul ales, iar profesorul îl notează automat.
Fiecare exercițiu are programul deja început, iar comentariile vă spun ce mai trebuie adăugat. Scrieți codul, apăsați ✓ Verifică și citiți ce spune fiecare test picat. Dacă v-ați blocat, deschideți câte un indiciu. Puteți afișa și mesaje pentru utilizator (de tipul Introduceti n:), testul se uită la ce afișați la final.
Citiți un număr întreg n. Afișați par dacă n este par și impar în caz contrar.
4parCitiți două numere întregi a și b. Afișați valoarea mai mare dintre ele.
3 88Citiți un număr întreg x. Afișați pozitiv, negativ sau zero.
5pozitivCitiți o notă (număr întreg). Dacă nota nu este între 1 și 10, afișați nota invalida. Altfel afișați promovat pentru o notă de cel puțin 5 și restant pentru una mai mică.
7promovatCitiți trei numere întregi a, b, c. Afișați cel mai mare dintre ele.
1 2 33Citiți o expresie de forma a op b, unde a și b sunt întregi, iar op este unul dintre caracterele + - * / %. Afișați rezultatul (împărțirea este întreagă). La împărțire sau rest cu b = 0 afișați impartire la zero, iar pentru alt caracter afișați operator necunoscut.
7 + 29Problemele pornesc de la un main gol. Formatul ieșirii trebuie respectat exact (spațiile și rândurile noi nu contează, dacă enunțul nu spune altfel), deci nu afișați mesaje pentru utilizator. Testele vizibile acoperă doar cazurile simple; la notare se rulează și teste ascunse, alese să prindă cazurile limită.
Citiți un an an (întreg pozitiv). Afișați bisect sau nebisect. Un an este bisect dacă se împarte la 4, cu excepția anilor seculari, care sunt bisecți doar dacă se împart la 400.
2024bisectCitiți trei numere întregi, laturile unui posibil triunghi (fiecare cel mult 100000 în valoare absolută). Dacă nu formează un triunghi nedegenerat, afișați nu este triunghi. Altfel afișați tipul (echilateral, isoscel sau oarecare), urmat de cuvântul dreptunghic dacă triunghiul are un unghi drept. Exemplu: pentru 3 4 5 se afișează oarecare dreptunghic.
3 4 5oarecare dreptunghicCitiți o dată validă sub forma zi luna an. Afișați data zilei următoare în formatul zz.ll.aaaa (cu zerouri în față). Folosiți switch pentru numărul de zile al lunii.
15 3 202616.03.2026Citiți coeficienții reali a b c ai ecuației ax² + bx + c = 0 și afișați, cu două zecimale:
x1 = … x2 = … pentru două rădăcini reale distincte, cu x1 < x2;x = … pentru o singură rădăcină (rădăcină dublă sau ecuație de gradul I);x1 = p - qi x2 = p + qi pentru rădăcini complexe, cu q > 0;nicio solutie sau infinitate de solutii când a = b = 0.1 -3 2x1 = 1.00 x2 = 2.00Citiți o dată zi luna an (an între 1600 și 2400). Dacă data nu există, afișați data invalida. Altfel afișați ziua săptămânii, fără diacritice: luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata, duminica. Puteți folosi congruența lui Zeller.
15 10 2026joiswitch, care tratează și împărțirea la zero.; după if și explicați comportamentul observat.else și verificați de care if se leagă.if (0.1 + 0.2 == 0.3) și corectați comparația folosind o toleranță.switch cu grupare de cazuri.switch pentru afișarea numelui zilei.