LABORATORUL 03

Operații de intrare/ieșire pentru consolă

Durată: 2 ore Bibliotecă: stdio.h Precedent: Laboratorul 2 PDF îndrumar EN English version

În C, operațiile de intrare/ieșire nu fac parte din limbaj: nu există instrucțiuni dedicate, ci doar funcții adăugate prin biblioteca standard. Această separare oferă flexibilitate, dar mută pe umerii programatorului responsabilitatea de a preciza corect formatul datelor.

1Obiectivele lucrării

  • Înțelegerea conceptului de stream și a celor cinci dispozitive logice predefinite
  • Folosirea funcțiilor de citire/scriere la nivel de caracter
  • Citirea și afișarea șirurilor de caractere
  • Utilizarea corectă a specificatorilor de format în printf și scanf
  • Recunoașterea și evitarea capcanelor clasice ale funcției scanf

2Streamuri standard

tastaturaflux de caracterecintampon de intrarevariabilatip cunoscutapasarioperatorul >>ecrantext afisatcouttampon de iesirevariabilaoperatorul <<golire tampon
Fig. - Cele doua fluxuri standard. Datele nu trec direct de la tastatura la variabila: intre ele sta un tampon, care explica de ce caracterele ramase necitite afecteaza citirea urmatoare.

Transferurile cu dispozitivele fizice se fac prin dispozitive logice numite stream (flux). Există două categorii: streamuri de tip text, care transferă caractere organizate pe linii, și streamuri binare, care transferă octeți fără nicio structură impusă.

StreamTipAsociat cuPoate fi redirectat?
stdintexttastatura - intrarea standardda
stdouttextmonitorul - ieșirea standardda
stderrtextmonitorul - ieșirea pentru erorida
stdprnbinarimprimanta (dispozitiv DOS PRN)nu
stdauxbinarintrare/ieșire auxiliară (DOS AUX)nu
De ce există stderr separat de stdoutMesajele de eroare merg pe un flux distinct, astfel încât la redirectarea rezultatelor în fișier (program > rezultat.txt) erorile să apară în continuare pe ecran, nu să fie ascunse în fișier.

3Operații la nivel de caracter

FuncțieRolObservații
int getchar(void)citește un caracter din stdinașteaptă Enter; returnează EOF la sfârșit de fișier
int getch(void)citește un caracter fără ecounu așteaptă Enter; specific conio.h, neportabil
int getche(void)citește un caracter cu ecou pe ecrannu așteaptă Enter; neportabil
int putchar(int c)scrie un caracter în stdoutreturnează caracterul scris
De ce returnează int, nu chargetchar() trebuie să poată semnala sfârșitul fluxului prin valoarea EOF (de regulă −1), care nu încape în domeniul unsigned char. Dacă rezultatul este stocat într-un char, testul c != EOF poate să nu funcționeze niciodată.

4Operații cu șiruri de caractere

FuncțieRolRisc
gets(s)citește o linie întreagă, inclusiv spațiilepericuloasă - nu limitează lungimea; eliminată din standard
fgets(s, n, stdin)citește cel mult n−1 caracteresigură; păstrează caracterul '\n' la final
puts(s)afișează un șir și adaugă linie nouă-
scanf("%s", s)citește un cuvânt (se oprește la spațiu)nu poate citi propoziții cu spații
Regulă practicăFolosiți întotdeauna fgets în locul lui gets. Pentru a elimina caracterul de linie nouă rămas: s[strcspn(s, "\n")] = '\0';

5Intrare/ieșire cu format

Structura unui specificator

forma generală
%[flag][latime][.precizie][modificator]tip

   %-8.3f
   │││ │ └── tip: f = real
   ││└─┴──── precizie: 3 zecimale
   │└─────── latime minima: 8 caractere
   └──────── flag: - = aliniere la stanga
SpecificatorTip de dateExemplu de afișare
%d, %iint-42
%uunsigned int4294967254
%ffloat / double3.141593
%.2freal cu 2 zecimale3.14
%enotație științifică3.141593e+00
%ccharA
%sșir de caracteretext
%x, %Xhexazecimalff / FF
%ooctal377
%padresă (pointer)0x7ffd3a2c
%%caracterul procent literal%

6Explorator de specificatori

Alegeți un specificator și o valoare, apoi urmăriți exact ce afișează printf. Încercați combinații nepotrivite - de exemplu %c cu valoarea 65 - pentru a înțelege de ce compilatorul nu vă avertizează.

printf - specificator, valoare, rezultat

7Capcane la citire

1. Lipsa operatorului & la scanf scanf("%d", n); în loc de scanf("%d", &n); transmite valoarea variabilei în loc de adresa ei. Programul se compilează, dar se oprește brutal la execuție.
2. Caracterul Enter rămas în buffer După scanf("%d", &n);, tasta Enter rămâne necitită în stdin. Un scanf("%c", &c); imediat următor va prelua acel '\n', nu caracterul dorit. Soluție: scanf(" %c", &c); - spațiul din format sare peste caracterele albe.
3. Specificator nepotrivit printf("%d", 3.14); nu produce eroare de compilare, dar afișează o valoare fără sens, pentru că interpretează biții unui double ca pe un int.
4. Date de intrare nevalide Dacă utilizatorul tastează litere când se așteaptă un număr, scanf returnează 0 și lasă textul în buffer, ceea ce poate duce la buclă infinită. Valoarea returnată de scanf spune câte valori a citit efectiv: 1 înseamnă reușită, 0 înseamnă că în față stătea altceva decât un număr. Programul citire_sigura.c de mai jos o afișează; cum se reacționează la ea, cu if și while, veți vedea în laboratoarele 5 și 6.

8Cod sursă

caractere.c - citirea caracter cu caracter
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int c1, c2, c3;         // int, NU char: getchar() poate intoarce si EOF

    printf("Tastati trei caractere: ");
    c1 = getchar();         // fiecare apel preia urmatorul caracter din stdin
    c2 = getchar();
    c3 = getchar();

    printf("Primul:  '%c' are codul %d\n", c1, c1);
    printf("Al doilea: '%c' are codul %d\n", c2, c2);
    printf("Al treilea: '%c' are codul %d\n", c3, c3);

    putchar(c1);            // putchar afiseaza un singur caracter
    putchar('\n');

    printf("Constanta EOF valoreaza %d - nu incape intr-un char fara semn,\n", EOF);
    printf("de aceea rezultatul lui getchar() se pastreaza intr-un int.\n");
    return 0;
}
citire_sigura.c - citire sigură și verificarea lui scanf
#include <stdio.h>
#include <string.h>

int main(void)
{
    char nume[50];
    int varsta = 0;
    int citite;

    printf("Numele complet: ");
    fgets(nume, sizeof(nume), stdin);           // sigur: limiteaza lungimea
    nume[strcspn(nume, "\n")] = '\0';           // elimina linia noua

    printf("Varsta: ");
    citite = scanf("%d", &varsta);              // cate valori a reusit sa citeasca
    printf("scanf a intors %d\n", citite);      // 1 = s-a citit un numar, 0 = nu

    printf("\n%-20s %3d ani\n", nume, varsta);
    return 0;
}
formatare.c - tabel aliniat
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    printf("%-12s %8s %10s\n", "Produs", "Bucati", "Pret");
    printf("--------------------------------\n");
    printf("%-12s %8d %10.2f\n", "Rezistor",  120,  0.15);
    printf("%-12s %8d %10.2f\n", "Condensator", 45,  0.80);
    printf("%-12s %8d %10.2f\n", "Microcontroler", 8, 24.50);

    // acelasi numar, in baze diferite
    int v = 255;
    printf("\n%d in zecimal = %o in octal = %X in hexa\n", v, v, v);

    // afisarea unui procent literal
    printf("Progres: %d%%\n", 75);

    return 0;
}

9Atelier de cod

Formatarea afișării se învață experimentând. Schimbați numerele din specificatori (%8.3f, %-12s) și priviți cum se mișcă coloanele.

Specificatorii de format, văzuți la lucru
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int    n = 42;
    double x = 3.14159265;
    char   c = 'Q';
    char   s[] = "text";

    printf("[%d]      intreg simplu\n", n);
    printf("[%8d]  latime 8, aliniat la dreapta\n", n);
    printf("[%-8d]  latime 8, aliniat la stanga\n", n);
    printf("[%08d]  completat cu zerouri\n", n);

    printf("\n[%f]      implicit: 6 zecimale\n", x);
    printf("[%.2f]        doua zecimale\n", x);
    printf("[%10.3f]  latime 10, trei zecimale\n", x);

    printf("\n[%c] [%s] [%x in hexa] [%o in octal]\n", c, s, n, n);
    return 0;
}
Citire de la tastatură - exercițiu
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    char   nume[30];
    int    varsta;
    double medie;

    printf("Nume: ");
    scanf("%s", nume);

    /* Cititi si varsta (intreg) si media (double).
       Atentie: la scanf, variabilele numerice au nevoie de & */

    printf("\n%-12s %3d ani   media %.2f\n", nume, varsta, medie);
    return 0;
}
De încercatCâmpul date de intrare de mai sus ține locul tastaturii: fiecare valoare de acolo este preluată de câte un scanf, în ordine. Într-un program real, utilizatorul le-ar tasta pe rând.

10Exerciții cu verificare automată

Aici scrieți voi codul. Butonul ✓ Verifică rulează programul pe mai multe seturi de date și vă arată imediat unde diferă rezultatul. La final trimiteți traseul ales, iar profesorul îl notează automat.

Fiecare exercițiu are programul deja început, iar comentariile vă spun ce mai trebuie adăugat. Scrieți codul, apăsați ✓ Verifică și citiți ce spune fiecare test picat. Dacă v-ați blocat, deschideți câte un indiciu. Puteți afișa și mesaje pentru utilizator (de tipul Introduceti n:), testul se uită la ce afișați la final.

P1

Salut personalizat

Citiți un prenume (un singur cuvânt) și afișați Salut, <prenume>!.

intrareAna
ieșireSalut, Ana!
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    char nume[50];

    /* 1. Citiți cuvântul cu scanf("%49s", nume);  - fără & la un tablou!
       2. Afișați-l cu printf("Salut, %s!\n", nume); */

    return 0;
}
P2

Un rând întreg cu fgets

Citiți un nume complet, care poate conține spații, cu fgets. Afișați-l între paranteze drepte, urmat de numărul de caractere (fără trecerea la rând nou).

intrareIon Popescu
ieșire[Ion Popescu] 11
#include <stdio.h>
#include <string.h>

int main(void)
{
    char s[100];
    fgets(s, sizeof s, stdin);

    /* fgets păstrează și '\n' de la finalul rândului. Ștergeți-l:
           s[strcspn(s, "\n")] = '\0';
       apoi afișați: printf("[%s] %d\n", s, (int)strlen(s)); */

    return 0;
}
P3

Baze de numerație cu prefix

Citiți un întreg pozitiv n. Afișați-l în zecimal, în octal cu prefixul 0 și în hexazecimal cu prefixul 0x și litere mari pentru cifre, de exemplu 255 0377 0xFF.

intrare255
ieșire255 0377 0xFF
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int n;
    scanf("%d", &n);

    /* %o și %X afișează în octal și în hexazecimal cu litere mari.
       Prefixele le puteți scrie direct în text: "0%o", "0x%X". */

    return 0;
}
P4

Un rând de tabel aliniat

Citiți un nume (un cuvânt) și o notă reală. Afișați un rând de tabel: numele aliniat la stânga pe 10 caractere, apoi |, apoi nota aliniată la dreapta pe 6 caractere, cu două zecimale. Exemplu: Ana | 9.50.

Aici contează și spațiile: ieșirea se compară caracter cu caracter (doar spațiile de la capăt de rând se ignoră).

intrareAna 9.5
ieșireAna | 9.50
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    char nume[30];
    double nota;
    scanf("%29s %lf", nume, &nota);

    /* Lățimea se scrie între % și literă: %10s ocupă 10 caractere.
       Minusul aliniază la stânga: %-10s. Pentru notă: %6.2f. */

    return 0;
}
P5

Capcana Enter-ului rămas

Pe primul rând se află un număr întreg n, iar pe al doilea un caracter c. Afișați n=<n> c=<c>.

intrare5 x
ieșiren=5 c=x
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    int n;
    char c;
    scanf("%d", &n);
    scanf("%c", &c);   /* ceva nu e în regulă aici - rulați și vedeți */
    printf("n=%d c=%c\n", n, c);
    return 0;
}

Problemele pornesc de la un main gol. Formatul ieșirii trebuie respectat exact (spațiile și rândurile noi nu contează, dacă enunțul nu spune altfel), deci nu afișați mesaje pentru utilizator. Testele vizibile acoperă doar cazurile simple; la notare se rulează și teste ascunse, alese să prindă cazurile limită.

A1

Factură cu trei produse

Se citesc exact trei rânduri denumire cantitate pret (denumirea e un cuvânt, cantitatea un întreg, prețul un real). Afișați fiecare produs pe un rând: denumirea aliniată la stânga pe 12 caractere, cantitatea pe 4, textul x , prețul pe 7 caractere cu două zecimale, = și valoarea pe 9 caractere cu două zecimale. La final afișați TOTAL aliniat la stânga pe 12 caractere și totalul pe 26 de caractere, cu două zecimale. (Fără bucle: ele vin în Laboratorul 6.)

Aici contează și spațiile: ieșirea se compară caracter cu caracter (doar spațiile de la capăt de rând se ignoră).

intrarepaine 2 3.5 lapte 1 7.99 mere 3 2.4
ieșirepaine 2 x 3.50 = 7.00 lapte 1 x 7.99 = 7.99 mere 3 x 2.40 = 7.20 TOTAL 22.19
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}
A2

O dată în mai multe formate

Citiți o dată scrisă zi.luna.an (de exemplu 5.3.2026). Afișați-o pe un rând în formatul ISO aaaa-ll-zz și apoi în formatul american ll/zz/aaaa, cu zerouri în față. Exemplu: 2026-03-05 03/05/2026.

intrare5.3.2026
ieșire2026-03-05 03/05/2026
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}
A3

Nume și inițiale

Citiți un prenume și un nume de familie (câte un cuvânt, de cel puțin două litere). Afișați pe un rând: numele de familie, o virgulă, inițiala prenumelui urmată de punct, apoi, între paranteze, numărul total de litere. Exemplu: pentru Ion Popescu se afișează Popescu, I. (10 litere).

intrareIon Popescu
ieșirePopescu, I. (10 litere)
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}
A4

Același număr, cinci formate

Citiți un număr real x. Afișați-l pe cinci rânduri: cu semn și trei zecimale (%+.3f), în notație științifică cu trei zecimale, pe 10 caractere aliniat la dreapta cu două zecimale și încadrat de |, apoi la fel dar aliniat la stânga, iar la final partea întreagă completată cu zerouri până la 6 cifre.

Aici contează și spațiile: ieșirea se compară caracter cu caracter (doar spațiile de la capăt de rând se ignoră).

intrare3.14159
ieșire+3.142 3.142e+00 | 3.14| |3.14 | 000003
#include <stdio.h>

int main(void)
{
    /* scrieți aici rezolvarea */

    return 0;
}

11Sarcini de lucru

  • Scrieți un program care citește caractere până la EOF și numără literele, cifrele și spațiile.
  • Citiți un nume complet (cu spații) folosind fgets și afișați-l cu puts.
  • Reproduceți capcana cu Enter rămas în buffer, apoi corectați-o cu " %c".
  • Afișați numărul 255 în zecimal, octal și hexazecimal, într-un singur printf.
  • Construiți un tabel aliniat cu trei coloane, folosind lățimi și alinieri explicite.
  • Implementați citirea robustă a unui întreg, cu reîncercare la date nevalide.
  • Testați ce afișează printf("%d", 3.14) și explicați rezultatul.

12Aplicație de aprofundare

ExtindereScrieți un mic „analizor de text": programul citește o propoziție și afișează numărul de cuvinte, cuvântul cel mai lung, numărul de vocale și de consoane, plus frecvența fiecărei litere sub formă de histogramă cu asteriscuri. Folosiți doar funcții din stdio.h și ctype.h.

13Întrebări de verificare

14Resurse